Sari la conținut
Gaming Azi

Ghost of Yōtei Complete Edition: o poveste de răzbunare pentru a rămâne pe canapea

Cum îi urmăm pe cei doi protagoniști? Cineva a decis că trebuie să fim răzbunați chiar și atunci când ne relaxăm pe canapea. Există o categorie de jocuri video pe care le parcurgem cu plăcere, le…

Ghost of Yōtei Complete Edition: o poveste de răzbunare pentru a rămâne pe canapea

Cum îi urmăm pe cei doi protagoniști?

Cineva a decis că trebuie să fim răzbunați chiar și atunci când ne relaxăm pe canapea.

Există o categorie de jocuri video pe care le parcurgem cu plăcere, le savurăm intens, iar apoi le lăsăm să doarmă liniștite în arhiva digitală, alături de zeci de alte titluri despre care ne-am jurat solemn că le vom relua într-o zi nu prea îndepărtată.

Totuși, există și excepții de la regulă, precum Ghost of Yōtei, un joc care are acea calitate deranjantă de a ne rechemă în Japonia feudală tocmai în momentul în care credeam că ne-am saturat de samurai, de ciclurile nesfârșite de vendetă și de acele persoane care consideră că orice discuție civilizată trebuie neapărat să se încheie cu o katana înfiptă în abdomenul interlocutorului.

Echipa de la Sucker Punch a revenit cu o nouă iterație, Ghost of Yōtei: Complete Edition, un pachet care adună câteva argumente de peso pentru a ne convinge să ne recunoaștem din nou în pielea personajului Atsu. Ce primim?

O narațiwe nouă, o zonă geografică suplimentară, arsenal extins și echipamente fresh, dar și un mod de joc radical, care abandonează plimbările contemplative prin peisaje idilice în favoarea unei ocupații mult mai directe: eliminarea sistematică a oricui se mișcă.

În mod repetat. Cu o coregrafie distinctă.

Trecutul nu mai așteaptă să fie invitat.

Pachetul complet include extensia narativă denumită Echoes of Sekigahara, modul solo de tip roguelike intitulat Most Wanted, componenta cooperativă Legends, plus toate bonusurile cosmetice și obiectele care erau rezervate exclusiv pentru varianta Digital Deluxe.

Cu alte cuvinte, dacă ai pierdut trenul lansării inițiale, acum ai acces la un set de conținut destul de substanțial. Dacă, dimpotrivă, ai finalizat deja aventura de bază, te întrebi probabil dacă noile atractii merită efortul de a te întoarce în Yōtei. Răspunsul concis este afirmativ.

Răspunsul detaliat implică vărsare de sânge, resuscitarea unor amintiri dureroase și apariția unui personaj cheie pe nume Nagato.

Prima destinație obligatorie este extensia Echoes of Sekigahara, capitolul care preia firul povestirii lui Atsu și încearcă să completeze paginile lipsă din istoricul ei. De această dată, focusul nu se mai pune exclusiv pe răzbunarea care a modelat-o în fantoma pe care o cunoaștem din jocul principal.

Descoperim o fațetă mult mai fragilă a personalității ei, situată în perioada în care nu fusese încă sculptată de durere, furie și dorința obsesivă de a trimite toți vinovatii în lumile cealaltă.

Narațiunea declanșează apriția lui Nagato, un fost camarad de arme și, crucial, o persoană care a avut o semnificație profundă pentru Atsu în trecut.

Doar că vremurile s-au schimbat, iar întâlnirea celor doi nu are loc într-un cadru romantic, cu flori de cireș în floare și sunetul liniștit al shamisenului.

Nagato este urmărit de Viperele loale clanului Șarpe, iar dinamica din zona Ashoro Foothills este suficient de tensionată încât să ne ofere din nou pretextul de a scoate sabia din teacă.

Pe măsură ce îi urmărim pe cei doi protagoniști, firul temporal prezent este întrerupt periodic de flash-uri din trecut, care ne transporte înapoi, spre evenimentele din jurul Bătăliei de la Sekigahara. Aceste secvențe amintitoare ilustrează dinamica relației dintre Atsu și Nagato înainte ca lucrurile să se degenerateze în tragedie, facilitând înțelegerea mai clară a naturii eroinii noastre înainte ca viața să-i aplică câteva lovituri zdravene.

Este o abordare binevenită. În opera principală, Atsu era, în esență, o femeie condusă de impulsul de a-și răzbuna familia. Aveau motivație, determinare și o listă impresionantă de motive pentru care ar fi trebuit să consulte un specialist în managementul furiei.

Totuși, profunzimea personalității ei nu era mereu explorată la adâncime. Extensia repară parțial această deficiență, oferind o imagine mai holistică a personajului. O vedem pe Atsu mai tânără, mai naivă, mai receptivă emoțional și, inevitabil, mai expusă vulnerabilităților.

Discrepanța dintre fată care era și războinica pe care ne-am obișnuit să o controlăm constituie unul dintre punctele tari ale acestui capitol.

Narațiunea menține rețeta cinematică caracteristică seriei: clișee emoționale, dialoguri cu greutate, actori vocali bine aleși și acele intervale de respiro în care jocul îți permite să te odihnești înainte să te arunce din nou într-o confruntare. Nu reinventează roata și nu încearcă să răstoarne universul construit până acum, dar furnizează suficient context încât întoarcerea în pielea lui Atsu să fie justificată.

Japonia este estetică.

Mai ales când nu te urmărește nimeni. Noua zonă, Ashoro Foothills, este probabil cel mai puternic argument pentru pasionații de explorare din universul Ghost of.

Avem păduri dese, poteci învăluite în ceață, pante abrupte și perspective vizuale care te fac să uiți, pentru câteva secunde, că ai o sarcină de îndeplinit.

Iar dacă ai jucat titlurile anterioare din franciză, știi deja că Sucker Punch deține un talent aparte pentru aranjarea peisajelor astfel încât să te inducă în eroare, abandonând drumul principal la fiecare cinci minute.

Sabia nu merge? Încearcă ceva mai mare!

Vezi o potecă? O iei. Zărești un deal?

Te urci. Apare ceva fascinant în depărtare? Evident că trebuie să verifici.

Misiunea principală poate aștepta, nu degeaba ai primit un cal.

Ashoro Foothills nu este la fel de extinsă ca insula Iki din expansiunea pentru Ghost of Tsushima, iar diferența se simte. Totuși, zona are propria identitate, iar diversitatea peisajelor reușește să mențină farmecul explorării.

Nu este necesar să alergi permanent după obiective, pentru că simpla deplasare prin zonă rămâne o plăcere.

Avem și activitățile secundare cu care ne-am obișnuit: contracte de vânătoare ale răufăcătorilor, tabere inamice, depozite ale Viperelor, exerciții de tăiere a bambusului, locuri de meditație, vulpi care ne ghidează spre diverse descoperiri și rețete noi pentru tabără.

Practic, toate acele activități care ne-au făcut să uităm de povestea principală în jocul de bază s-au întors la datorie. Nu toate sunt surprinzătoare, iar structura misiunilor secundare nu aduce schimbări majore. Dar funcționează, iar dacă ți-a plăcut formula originală, probabil nu vei avea motive serioase să te plângi.

Singura problemă este dimensiunea.

Povestea principală poate fi finalizată în aproximativ cinci-șase ore, iar dacă vrei să cureți zona de toate activitățile, vei ajunge undeva sub zece ore.

Nu este puțin pentru un simplu pachet suplimentar, dar nici nu este tocmai expediția de proporții epice pe care ai putea-o aștepta după un joc atât de amplu.

Mai ales că, odată ce începi să te simți confortabil în noua regiune, povestea se apropie deja de final. Parcă tocmai ai ajuns la petrecere, ai găsit băutura și ai început să te împrietenești cu lumea, când gazda anunță că s-a terminat.

Dacă nu merge cu sabia, încearcă ceva mai mare.

Sistemul de luptă rămâne unul dintre cele mai solide elemente ale jocului, iar expansion-ul încearcă să-l condimenteze cu câteva jucării noi. În primul rând, avem armele grele, care provoacă daune serioase și sunt extrem de satisfăcătoare atunci când reușești să le folosești eficient. Sunt masive, necesită mai mult timp pentru a fi manevrate și oferă senzația plăcută că nu te mai interesează prea mult ce armură poartă adversarul.

Problema este că se deteriorează destul de repede. Abia începi să te distrezi cu ele și deja trebuie să le cauți înlocuitor. Probabil că nici fierarul nu are încredere în produsele sale.

Arcul primește și el câteva îmbunătățiri. Atsu poate lansa mai multe săgeți simultan, lucru util atunci când ai mai mulți adversari care se apropie amenințător. Mai există și posibilitatea de a prinde săgețile din zbor și de a le trimite înapoi spre cel care le-a expediat cu atât de mult drag.

Este genul de mecanică simplă, dar spectaculoasă, care te face să zâmbești când îți iese perfect. Apar și capcane noi, necesare mai ales în confruntările cu anumite tipuri de inamici care pot întrerupe atacurile noastre. Acest lucru te obligă să fii ceva mai atent și să nu te arunci în fiecare luptă cu aceeași strategie.

În plus, unele echipamente oferă abilități interesante: poți chema lupi în ajutor sau poți marca mai mulți adversari pentru a-i elimina cu lovituri precise.

În rest, sistemul de luptă este cel cunoscut. Și asta nu este deloc un lucru rău.

Schimbarea armelor în funcție de adversar, viteza atacurilor și precizia paradelor continuă să ofere confruntări spectaculoase.

Dacă ai învățat să folosești eficient arsenalul lui Atsu, vei avea în continuare parte de momente în care o încăierare aparent banală se transformă într-un mic spectacol de coregrafie violentă.

Din păcate, nu toate mecanicile au primit aceeași atenție. Stealth-ul rămâne cam la fel de interesant ca o ședință de contabilitate. Funcționează, dar nu impresionează, iar comparația cu sistemul de luptă este destul de nedreaptă pentru el.

În plus, după zeci de ore petrecute în jocul principal, multe dintre confruntări vor părea familiare. Sucker Punch nu a încercat să schimbe fundamental mecanicile de bază, preferând să adauge conținut nou peste o fundație deja cunoscută.

Most Wanted: când te-ai săturat să admiri peisajul.

Dacă Echoes of Sekigahara este motivul pentru care te întorci la poveste, Most Wanted este motivul pentru care s-ar putea să mai rămâi câteva seri. Acest mod single-player de tip roguelike renunță la explorarea lumii deschise și ne aruncă direct în mijlocul acțiunii. Alegem o recompensă, intrăm în arenă și începem să înfruntăm valuri succesive de adversari.

Printre acestea apar și inamici mai puternici, iar la final trebuie să ne confruntăm cu ținta principală. Nu mai există plimbări contemplative prin peisaj, ci doar o activitate mult mai simplă: să omorâm tot ce mișcă. În mod repetat.

Sursa: Go4games

Următorul nivel

Chat de lobby

Niciun comentariu încă. Fii primul care scrie.

Scrie un comentariu

Comentariile apar după moderare. Detalii în politica de confidențialitate.