The Warriors: O capodoperă Rockstar uitată, departe de haosul open-world
Noaptea devine un labirint rigid? Fascinația mea pentru modul în care industria videojocurilor redă întunericul nu face decât să crească. Există o legătură directă între tehnologiile unei anumite…
- Gaming
- Radu Pixelescu
- 3 min citire

Noaptea devine un labirint rigid?
Fascinația mea pentru modul în care industria videojocurilor redă întunericul nu face decât să crească. Există o legătură directă între tehnologiile unei anumite ere și tipurile de viață nocturnă pe care acestea le permit sau le limitează.
Am vorbit deja, cu entuziasm, despre zona Starlight din Sonic the Hedgehog, unde acea disociare ușoară e alimentată de strălucirea constantă a șantierului, de cărămizile fără ochi de la baza nivelului și de sclipitul neobosit al orizontului urban.
Acum, voi derula ceasul în ambele direcții, înainte și înapoi, pentru a ajunge la The Warriors, opera realizată de studio-ul Rockstar Toronto. Acest titlu transformă o noapte lungă, aburindă și electrică din sfârșitul anilor 1970, filtrând-o prin poligoane umede și plictisite, caracteristice anului 2005. Probabil cea mai reușită decizie a lui Rockstar în adaptarea filmului lui Walter Hill a fost păstrarea acelei nuanțe de fantasmagorie. Atât jocul, cât și filmul pornesc cu o imagine a roții de norocoane Wonder Wheel din Coney Island, unde lampile neon formează un traseu plutitor, asemănător codului Morse, iar cabinetele se balansează aproape imperceptibil în fața unui întuneric masiv.
Este un fel de noapte în care lumina funcționează mai degrabă ca o emblema decât ca o sursă de iluminare, refuzând să se extindă, lipindu-se de originea ei precum un spirit speriat.
De ce vrem un port PC?
În prezent, există o cerere enormă pentru o versiune PC a titlului GTA 6. Eu personal aș dori un port PC adecvat pentru The Warriors, înainte de orice altceva, nu doar pentru că îmi place să găsesc moduri sofisticate de a descrie roțile de norocoane.
Un astfel de port ar fi un memento în timp, reamintindu-ne că Rockstar a creat vreodată jocuri despre orașe care nu erau neapărat open world, ci erau construite din niveluri distincte, fiind excelente în acest format.
Plăcerea clasică oferită de seria GTA constă în urcatul rapid într-o mașină și încolovitul metropolei, cu radioul pornit și brațul în afara geamului, fragmente din conversațiile pietonilor izbucnind în urma ta când zbori prin centrul orașului, zgârie-norile trecând ca o fereastră și evaporându-se, lumea fiind un vas deschis. În contrast, în The Warriors, orașul devine un No Man's Land, iar noaptea este un labirint rigid compartimentalizat. Obiectivul tău este să ajungi pe partea cealaltă a acestui haos pe propriile picioare, înainte ca o mie de hoți rivali să-ți spargă craniul.
Banda ca armată antică!
Ghidezi un grup de tineri furioși, de etnii diferite, purtând culori tribale și urmând un cod marțial, fiind descendenți spirituali ai soldaților greci rămași în urmă din Anabasisul lui Xenofon. Femeile apar rareori în această fabulă neclintit masculină, fiind reprezentate în mare parte ca victime sau seductoare. Alte genuri sunt total absente, deși personaje homosexuale au fost luate în calcul pentru film, dar au fost eliminate în final.
Jocul extinde linia narativă, completând evenimente din perioada în care banda din Coney Island, care dă numele titlului, se află sub acuzarea unei crime într-o încercare de răscoală a bandelor pe tot teritoriul orașului. Cu toate acestea, produsul se conformează religios direcției cinematografice, murdaroasă și hiperbolice, îmbrățișând limbajul vizual într-un mod care pare ușor ciudat acum, când Rockstar a depășit probabil complexul lor de inferioritate nerdoasă față de giganții cinematografului.
Noul York al acestui joc este misterios și slab populat: singurele persoane prezente sunt membrii altor bande și polițistii. Zonele joabile evită districturile bogate și zonele de distracție; în schimb, săli peste un milion de garduri de sârmă din stațiile de metrou și aleile mizerabile.
Combat haotic în orașul fantomă!
Majoritatea clădirilor sunt închise și tăcute. Cerul este o pădure pictată de coșuri de fum, silozuri și nori joși deschiși.
Te aștepți constant ca Batman să coboare de pe grinziile unui pod autostradă; câteva dintre bandele inamice ar fi arătat perfect în universul Arkham al lui Rocksteady.
Întunericul nu este la fel de penetrant ca într-un flâneur PS1 precum Urban Chaos, dar este respectabil de cuprinzător.
Aș rămâne aici, un turist cu accent aristocratic și mintea plină de referințe, admirând cu frumosete fațadele peturate și retrase, dacă nu ar fi riscul constant de a fi înjunghiat.
Sursa: Rockpapershotgun




